Ideile vand...cat mai circula liber

A spune ca Designul este identic cu Arhitectura (deci si ca reglementarile pot fi similare) este ca si cum ai spune ca o lamaie si un canar au acelasi regim, fiindca au cam aceiasi marime, sunt galbene si contin apa.... Iata insa cateva aspecte:





1. Designul, o disciplina legata de nasterea necorporalelor.
Arhitectura, medicina si alte profesii, au existat intr-o anume continuitate istorica si structurala de sute sau mii de ani. Designul insa a aparut -ca profesie- dupa ce revolutiile industrial-economice au inlocuit partea de conceptie (sau “secrete”) ale mestesugarilor cu necorporalele. Ce sunt necorporalele? Sunt categorii de drept economic, care “separa” substanta/obiectul de idee. Ele deriva din inovatie si concept pur, adica pe englezeste ..design!

2.Caracterul de frana economica al breslelor si solutia: protectia industriala; "secrete" versus "brevete".
“Secretele” (adica proiectele si tehnologiile) erau protejate de bresle, organizatii ce reflectau ierarhia medievala. Brevetele (adica.. proiectele si tehnologiile!) au fost promovate de noile structuri, corporatiile, (din sec 17/Angla, City of London, n.b. LINKTO) al caror sistem il folosim si azi : structura capitalului si dinamica activelor, libera circulatie a activelor necorporale. Diferenta fundamentala, care a deschis calea civilizatiei contemporane este serialitatea, indisolubil legata de necorporale si deci brevete. Ele sunt liber tranzactionabile pentru orice persoana (n.b.)!
Disciplina de creatie a “formelor cu aspect/utilitate culturala” (design) s-a detasat ca prima veriga a unui lant de proceduri necorporale necesare produsului finit serial (preengineering, engineering, molding, etc). Odata cu aparitia simularilor computerizate, aceste procese necorporale au fost validate inca odata. Iata de ce designul se supune conceptelor de “free trading” si “open market”, neputand avea caracter inchis.

4.Diferenta fundamentala fata de arhitectura
Regimul economic al arhitecturii (bun imobil si unicat) il pot obliga pe executant/beneficiar sa accepte normele justificate ale locatiei (de ex.: Romania)> vezi si conceptul “genius loci”, aplicabil doar rarissm in design. O lege care insa ar include limitari si nu stimulari, ar determina producatorii sau comerciantii de necorporale, sa-si caute locatie in alte tari... (acesta este principiul economic globalizat al bunurilor mobile/necorporale).

5.Reglementari internationale
Dupa reglementari OMPI in vigoare (sursa: "Introducere in proprietatea intelectuala"/OMPI 2001), desenele si modelele industriale (ce pot include majoritatea absoluta a muncii de design), se incadreaza in “proprietatea industriala” (brevete) dar arhitectura se incadreaza in “drepturi de autor si conexe”, ceea ce contrazice orice asemanare a legii cu cea a arhitectilor (“dreptul de semnatura” sau formulari similare) care au o alta incadrare/protejare economica. De aceea, restrictii de profesare in domeniu pot fi problematice fata de legile si tratate internationale la care Romania a aderat (in speta cele ref. la proprietatea industriala, si intelectuala in genere), dat fiind dreptul oricarei persoane fizice sau juridice de a inregistra si comercializa modele industriale, in conditiile respectarii legii patentelor si a normelor OMPI. Adica un amator ar putea comercializa ideile sale sub forma de patente, dar nu direct? Care ar mai fi sensul legii atunci? Cate procese ar induce?

6.Competente
Orice designer care doreste sa valideze aspecte tehnice, ar trebui sa aiba cel putin o pregatire de baza in domeniul tehnic respectiv! Pregatirea de design din spatiul european insa (in marea majoritate, inclusiv in Romania ), NU prezinta materii si examene tehnice intr-o proportie suficiena pentru a justifica o calitate de expert tehnic absolventilor (tocmai datorita orientarii designului european catre caracterul deschis al necorporalelor...). Altfel spus, dupa etapa de design pur, nici absolventii, nici alti creatori nu au astfel de competente .
Un principiu simplu ? A permite -explicit- separarea produsului necorporal al designului, adica proiectul si aspectele colaterale (machete, simulari 2d/3d), de aspectele tehnice, verificari si standarde de calitate. Asta ar corepunde si procesului istoric de fiintare a designului....
Arhitectii in schimb, nu numai ca au o profesie cu o alta incadrare, dar au si examene care ii certifica in a valida unele aspecte tehnice: rezistenta structurilor si materialelor, matematica (similar design-engineering-ului din spatiul commonwealth).

7.Alte aspecte... economice
Ne protejam de designerii UE? Iarasi o idee ciudata si inutila, din cauza regimului de libera circulatie al patentelor; ei pot vinde modelele industriale. Daca insa firme din UE ar dori sa activeze la noi, ar putea angaja un singur “profesionist”, care ar “stampila” ceea ce lucreaza 20-30 de “amatori”. Hm; asa s-ar putea trezi si o asociatie de “pictori profesionisti” ca vor sa stampileze picturile altora, pentru a garanta calitatea operelor. (dar mai bine sa nu dau idei... Totusi regret faptul ca n-am deschis un magazin de stampile/dosare; nu am realizat potentialul local...)

Nota: dorim o protectie a calitatii pentru anumite zone speciale ale economiei? (zone speciale fiind justificabile). Exista solutii mult mai eficiente decat propunerea actuala pentru a atinge acest imperativ, si care nu ating piata libera. Ele vor fi listate aici, in curand.

Recapituland, iata cateva diferente, incl. de drept economic: segregarea conceptului, activele necorporale, regimul patentelor, serialitatea, procesul diferit al validarii tehnologice, regimul de bun imobil/necorporal, heterogenitatea definitiei, diferenta istorica, etc.
In loc de concluzie?

Daca ne vom situa pe pozitii de “breasla” (pe vremuri, in regat: caldarari, argintari, lingurari...), se va intampla cu “breasla” ce s-a intamplat si acum 2-300 de ani, atunci cand ...e.t.c., e.t.c. (vezi primul punct)..... mai ales dupa integrare. In Germania este simplu: daca ai diploma de licenta, si nr. reg. fiscala, poti deschide in cateva zile activitatea; doar cateva aprobari simple, de stat. (iata “minimalismul” functional, intr-o tara cu peste 70 de ani de bogata istorie in design!). Mai mult, activitatea este incadrata ca artistica/drepturi de autor (kuenstlerisch oder urheberechtlich geschuetzte), si are legatura doar cu cota de impozitare mai mica.(sursa: www.vdid.de) Deci cum spuneam, stimulari, nu restrictii.

Avand in vedere problemele puse, tot o solutie similara celei germane face sens: adica denumirea de profesionist (dipl. designer) sa o aiba doar cei cu diploma; de asemeni, un sistem de stimulari economice. Restul poate fi reglementat chiar de catre piata libera. Comentarii?

Ref: http://creatie-si-infractiune/blogspot.com